câteodată îți vine să adormi cu ochii deschiși pentru a prinde cerul între pleoape
așa cum ai ține un fluture între două degete
și te gândești că dintre toți norii de pe pământ, lacrima e cea mai pură și vie.
este atât de vie încât copiii o pierd din ochii lor ușor - mai ușor decât ar pierde cheia cu care cresc la gât -
iar ea le transformă privirea într-un geam aburit de dogoarea sobei într-o zi de iarnă
lacrima e răcoroasă ca o livadă cu mere roșii