Merg.
Hotărât să-mi înec ultimele gânduri.
În mână duc o pungă plină, cu ispite, mai noi, mai vechi, toate mi-au lăsat urme adânci, toate au venit și au plecat, toate îmi bântuie minutele rămase până când voi fi, firește. Le-am uitat pe toate.
Mi le-am reamintit.
Le voi fi uitat până mâine.
Mâine. Însă azi,
ochii încă nu s-au închis
ci, mă privesc triști
din colțul camerei în care
surghiuniți lăcrimează
amintindu-mi tristețea
sfârșitului care nu este
un nou început.