De-mi cercetez spre-n urmă sihăstrirea
de-am fost ceva, sau însemnam puțin,
Mi-am curs șuvoi, ori cătinel menirea
ș-am recules-o-n smirnă, nafur, vin,
toiag mi-a fost, și lege, curățirea.

De-am însăilat cuvântul în credință,
Cu-atavic gând în teama că-i schilod,
Sau viguros, el, semn de biruință
Va înnoda, ori peste vremuri pod
O fi, să cred mă vreau, de trebuință.

Un dram de har, curgând puterea vorbei,
O fi de-nvățăciune și pentru alt zelos;
Sau de-o păli bicisnic, adâncurile tolbei
Îl vor ascunde-n hăul ce-nghite pernicios,
Că sunt slujbașul fără grija soldei.