De pază fie-mi somnul , și țiglele mâncate
de nori; noaptea se șterge de scurte priviri în
metereze, orașele când cad în mări.

Ce m-aș face fără o lume, tu ghicești ce-mi
scriu zodiile (?), pe acoperișuri să dorm cu
sălbaticele păsări, neascultatele limbi să se
strângă ca un ciorap bun pe un călcâi rău
- fără o lume m-aș face o unghie în zenit, aș sta
în piciorul de cocostârc cu zestrea mea de tată.

O să tulbur toate apele cu o luntre falsă de
nimeni n-o să poată strânge pământul în găleți.

Iarba când dă un spic mărunt-cintit de floare
pe plute- te-aș duce un ceas în sarea sangelor
mele s-asculți gustul amar ce-l sporesc
creveții cu nas acvilin
- e o lume ce nu-și poate numi toți copiii.
Ai să vezi că împlinirea dreptelor spuse
semnează în carne, se scrie în pompe de sodiu cu
steme vivide de oțet, în sure-bucolice ace de nord.
De-i ca-ntr-un vis lumea asta a mea,
te-ascunde-mi la picioare până ne-o face
amândoi nisip.