răspunsul la toate întrebările stă in mine cuibărit adânc
ca într-un vas cu apă
ca o gură de vin cules la maturitate degustat plimbat
prin toate cotloanele palatinului
îngrămădind scobitori cu arome între două strungărețe
oacheșe
aceeași doamnă de vârsta a doua sinotcka cu aerul ei
imperturbabil
așteptând semne disperate mai multe zile sau ceva din care
să reiasă că nu am uitat-o
cum nu am uitat sângele ultimei prognoze
pe care-l mai respir la diferite ocazii alături de
jongleuri menestreli
și deodată îmi vine așa să adorm pe ochiul morții
hârbul ăsta nenorocit foșnind între două palide stetoscoape
ca o divinitate cu scaun la cap aplecată peste balustrada
absurdului
ce frumoasă retragere, tată, ce frumoasă retragere
fara termen iubitul meu tată
nu o înțelege nimeni
și nimeni nu face cel mai mic efort sa o înțeleagă
cum nu înțelege colivia viața interioară a papagalului
cu decorații nevăzute neauzite poate doar bănuite
și serile călduroase de vară
când păsările melancolic invadau pentagonul
cu femeile îmbrăcate în staniol
ce vor trece drept dizeuze neidentificate
prin câmpul minat cu suspine adolescentine
îu buzunarele sarafanelor pline de arahide si fistic


în fața unei oglinzi roșcate actorul își omora timpul cu
luciditatea unui gondolier potrivindu-și șapca perfect
cozorocul
ca un trafic de lucruri mărunte
ce nostim, tată, cum ascultam biografiile scaunelor a
meselor și bancurile alea idioate
nu-i lua în seamă îmi spuneai, fă-te că plouă
și treceam așa neobservați pe lângă îngerii de ciocolată
cu rafale de strigăte în dinți
ne târam până ne sclipeau coatele și ne lăudam cât de
strălucitori suntem noi ăștia
porniți spre via apia via aurelia
vânzătorul de peștișori exotici ne făcea semne de adio
prin pereții acvariului
fluturi de noapte asediau geamurile inventând bisericuțe
nocturne confortabile
acum când totul nu este nimic altceva decât o banală
bubuială de tun