De te-aș iubi cât ține lumea,
Mă tem că e puțin și efemer;
Iubirea va trăi de-a pururea,
Peste pământ, văzduh și cer;

Iubirea-i sentimentul nesupus,
În drumul ei nimic nu este greu,
Când soarele coboară în apus,
Răsare înălțând alt curcubeu;

Lumina ce nu piere niciodată,
Mângâie și cuprinde orice loc,
Doar umbra ce-i rămâne devotată,
Mai potolește din veșnicul ei foc;