Gemea, pamantul de durere,
Sub talpa mea cea grea,
Iar apa-mi scartaia-n masele
De vreme rea.

Plangea si aerul din mine,
Cand respiram lacrimi curgeau,
Tipau copacii din gradine
Si florile plangeau.

Dar ploaia picura-n baltoci,
Cu picuri grei, ca de granit,
Sarea namolul cu bulbuci
Si eram catranit.

Se ascundeau caini-n subsoluri
Si oamenii prin case,
Oameni, copaci, si caini si flori,
L-intrase frica-n oase.

Vantul lovea, cerul racnea,
Iar soarele de frica
Se ascundea unde putea,
Pe dup-o pietricica.

Chiar seara a venit cu teama,
Caci vremea se-nraise,
Doar luna nu baga de seama
S-un fulger o lovise.

Copaci cu flori si cruzi si copti,
Un soare vechi, o luna noua,
Si caini si oameni, vii si morti,
Cu totii s-au speriat, de-o roua.