A face Hap! e normal!


Doamne, am bagat ieri in gura de cinzej’ de ori,
Si nu am scos nici-un cuvant poetic de multumire,
De saptej’ de mii de ori cate sapte sa ma ierti de orbire,
Caci imi pute gandul de foame, te musc, dar te rog, sa nu dori –

In fiecare zi mananc din Tine o noua bucata,
In fiecare zi proiectez noi festine din carnea Ta de camila,
Nici macar sa te mint nu mai pot, sa Iti spun ca mi-e mila,
Mi-e mai mila de mine, ma iarta, si ma trece intreg la erata –

Vreau toate sirenele ce imi canta, si legat de catarg,
Limpede vad cum mananca din Tine o lume intreaga,
Vreau si eu sa mananc, ma dezleg, si cutreier in larg
Cu-o ciozvarta din Tine, in sange, pulsand – cand nebunii se roaga –

Doamne, esti bun la gust, si mi-ai dat atata putere
Sa te mestec in dinti, in gingii, sa te-nmoi cu saliva bogata,
Te mai rog, da-mi intregul Tau trup sa-l mananc, ca e miere
E Pamant, si-mi mananc si copiii, caci nu Tu, ci Eu - le sunt vesnicul Tata!