Nu-mi clătina răsufletul privirii,
Nu-mi tulbura sfiala din artere.
Oprește ritmul tobei pe galere
Și pune-un fulg în palma izbăvirii.

Clătește rana supurând durere,
Urcă mortarul pregătit zidirii,
Acoperă cu-n văl de taină mirii,
Vegheaz-un măr s-adoarmă în panere.

Topește seva câmpului în nalbe,
Ca să aprindă aromite seri
Și-ndoaie crengi de temătoare jalbe

Vestind uimirea-n ațipite veri.
Iar îngerul cu șapte aripi albe
Va coborî, înveșnicind tăceri.


28 martie 2005