Mă visează un tigru cu ochii lui catifelați;
îl caut, îmi deschid drum cu o sabie ruginită.
Trupul nefiresc de încet al secundei
îmi usucă gîtlejul.
Mă visează și maidanezii scormonind prin gunoaie,
pisica mă visează, urșii,
boturile ascuțite, tăioase, tari, răbdătoare
și mă chinui zadarnic s-ajung.

Așa că pun jos greutatea aceasta.
Stau drept, zdrențuit, descărnat,
ca un plop blestemat între ochii voștri patetici stau.
Rostesc profeții.

"Roți prăbușite trăgînd după ele sori plumburii,
femei despletite pe cer devorîndu-și copiii,
sînge, foc și fum pînă-n coama cailor.

Murim și noi sub o stea care moare..."