Drumul orbului spre libertate

“Libertatea are chipul lui Dumnezeu” Nicolae Dabija


Ce sa facem, Doamne, cu credinta noastra?
Nu da branza, lapte, carne, nu da paine,
Nu tine de foame, Doamne, pana maine,
Nu-i credinta-aleasa, e credinta proasta!

Sa o facem steaguri, sa o facem cantec?
S-o-ngropam sub talpa caselor sfarmate?
Ca pe-un prunc de sange, s-o purtam in pantec,
Sau sa-i facem ziduri ‘nalte, de palate?

E desarta, Doamne, ea, credinta care
Ia pe casa, masa, nastere – chitanta,
Azi avem nevoie, pentru fiecare
De credinta-n care crezi fara speranta

Vrei culcus? Nu este. Vrei mancare? Nu e,
Vrei unelte? Nu sunt. Vrei copii? Rabdare!,
Vrei o slujba? Nu e. Vrei mormant? Tamaie!
Creste-ne credinta de a fi, sub soare,
Doar cu Tine, Doamne, in salas de paie!

Doar atunci, ce liberi, despuiati de toate,
Iti vom scrie-n ganduri, o cantare vie,
Pipaind pe marea plina de pacate,
A vietii noastre, singura solie

Catre Tine, Doamne, catre Libertate!

7 iunie 2006