Te-am îmbuibat cu laude. Pesemne
Tu cumpănești doar dările în brațe,
Cu care cei ce vor să te înhațe,
Remunerează un taifas prin semne.

Același joc: prin debitul de hoațe
Promisiuni și juruiri soleme
Nu dezlușești intențiile demne
Și mă alungi cu ifose de cațe.

Cât am greșit îngăduindu-ți firea
De lut trufaș să crească fără milă
La vâlvătaia ce îmi curge-n vine

Și să îmi nimicească-apoi iubirea!
De eu nu sunt nici tu nu ești, copilă,
Nimic. Statuia ta o sparg în mine.