era un soare de se topiseră toate clopotele și tu tată
veneai de la oraș călare pe un cal alb purtai o basma
petrecută peste gură eu am crezut că ești haiduc dar
tu erai bolnav de măsele țin
minte și-acum capul tău trecînd prin dreptul ferestrei
ca un lemn împușcat. mama a acoperit
pereții cu pături late și a dezmorțit vinul
te-am așteptat amîndoi pînă ce soarele
a coborît în vîrful parului
cerul s-a lărgit într-o gaură neagră
de priveam în sus și ne făceam
unul altuia semn că n-o să mai trăim mult
doi aștri luminau
răsăritul apusul
o pasăre moartă se rotea în sensul vîrtejului
eram palizi și reci parcă fiecare
își trăsese o piele artificială pe față
tîrziu tu ai intrat în casă și ți-ai băgat
capul în găleata cu apă. de atunci nu te-a mai văzut nimeni.