nestatornicia acestui acum
mă face să greșesc ușa
intrând mereu în același loc

si astăzi ca și ieri înțeleg
că în camera asta suspendată
nu sunt singura

mâinile mele sprijină zidurile
pe ele se preling umbre

și chiar dacă dincolo de fereastra închisă
sunt șoapte răscolite de vânt
nu pot să mă amestec cu ele

tânjesc dupa singurul loc
în care aș putea să devin