Nu am decât un strigăt
în colțul de inimă
și-o lacrimă mare cât pumnul
ce-mi înroșește obrazul.
Iubirea
prilej de nebunie pentru nebuni,
ocnă de sare
din care poetul scrijelește
vise și lacrimi...
Nu am decât tăcere
și-un abis
deasupra căruia se deschide lumea
Un tren ce ma duce departe
peste ani și neliniști
și se întoarce mereu in aceeași gară
EU.