bolnav e
pământul
de apă
spoită cu
negru e
zarea
iar luna-și
bocește
paloarea
semn sigur
că nici ea
nu scapă

se surpă
tavanul
și treapta
sub semn
de puhoaie
e anu'
se mută
și domnul
Rebreanu
un munte
mai sus și
la dreapta

pe Þibleș
nori negri
apasă
și noaptea
huiesc
cucuvaie
blesteme
de moarte
și ploaie
de prunci
fără leagăn
și casă