Zapezile-au trecut sfioase-n vesnicie
Si peste tot renaste timid un verde crud,
Soarele zambeste peste neguri,
Izvoarele-n adancuri, cum se trezesc, se-aud.

Totul e-n miscare, uitand decorul alb,
Spre tarina adie un vant de primavara
Si simt asa deodata o trecere-napoi
Copilaria-mi urca in vers a doua oara.