Și-acum între trecut și viitor,
aleg prezent cu gând de piatră
și inimă de foc.

Ești încă aici,
între ochii mei, mereu,
cu o scânteie din mine...

Treceam nepăsători prin cer,
cu gând la nori
și ochii-n stele.

Mă las acum să zburd, încet,
înspre două vorbe
ce nu le vei rosti.

A fost un timp pierdut
pentru nimic,
ce-i drept.

Dar judecând acum,
cu gândul rece,
când să fi fost vreodată
timpul câștigat?