In vitro 11


se crapă fusta pârâie chiloții
cu iz de spermă putrezită-n vintre
dar n-am putut să o ridic altmintre
decât în grabă și cu mari emoții
băuse votcă săniuță printre
aurolaci urlând ca vizigoții
ce fugăreau întărâtați coioții
cu aspre blăni scuipau pe zidul dintre
garajul meu și-o salcie nătângă
doi pași să fac măcar s-o las în prag
era ființă iar spitalul lângă
chiar de trăia doar pentru furtișag
dar m-au izbit în plex cu mâna stângă
și-apoi cu toții-n buruieni i-o trag


2 iulie 2006