agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-13 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
mă trezesc
cu praful dimineții pe limbă, strănut cuvinte și mă ridic dintre norii gri ai cearșafului ca o fantomă ucisă de somn, mănânc, îmi fac un ceai sau, pur și simplu, privesc în oglindă, urmărind firele negre ale părului meu, epuizat în dureroase lupte nocturne, la fel ca întotdeauna sparg secundele între dinți, respirând tăcerea leneșă a trotuarelor, ferestrele umezite de ploaie pe care le închid cu atenție apartamentul întunecat și indiferent blocul și linia familiară a drumului către serviciu treptele, monotonia, ziarele răsfoite la birou vocile amabile ale colegilor, sandvișurile, salariul și glumele (aș vrea să devin invizibil) ideile fixe munca încruntată și acel sentiment al rotiței crucificată în imensa mașinărie a lucrurilor marioneta de sticlă și teatrul gesturilor inutile, întoarcerea, jocul absurd, imperfect. Condamnarea...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité