Tu ești o stradă ludic de frumoasă
ce leagănă tramvaie de lumină-n noapte
și e atâta liniște în tine
că-ncep să îți aud de pretutindeni
paharele cum își dau zvonuri,
cum își ciocnesc cuvintele goale ca niște ecouri
care îmi cheamă la dans
trupul de sticlăplinăcuversurilichide;
eu mă desprind din aștri,
mă acoper c-un zâmbet rotund
și mă rog la frunzele tăioase
să plonjeze peste limba mea
ca să fiu primul care-ți aduce cuvântul detrunchiat.