caldă și simplă mi-e ultima stea
peste zarzărul bătrân din curte,
iarba ia trup liniștit de saltea
îmbrățișându-mă cu gesturi scurte,

chem apa din fântâna părăsită
să spăl în ea secundele târzii,
e zarea parcă tot mai ruginită,
probabil astă seară nu mai vi,

dar nu-i nimic, mai am și-acum în tâmplă
frânturi din vorba ce mi-ai spus-o tu,
o noapte albă simt că mi se-ntâmplă
între rostiri cuminți de da și nu.