Am fost al lăcrămioarei somn stângace
respirând sub talpa capricioasă a unui vis
acest blestem e-acum un dor prescris
nu știu ce altceva mi-ar mai putea face

decât să muște inutil câteva sepale orfeline
până când din clorofila-mi sărutată doar de foc
și de pământuri rare alcaline
nu vor mai fi rămas decât tăciuni fără noroc.

Poate se va juca incoerent c-un puls mimetic
prin inima bătrână-a unui foetus
în osuaru-i fraged conservat ascetic

pentru renașteri singulare
în sufletul-mi binecuvântat cu flori de lotus
și-atins doar cu dureri de lăcrămioare.


12 iunie 2002




Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania
București