Te caut de frica de lipsă de stele de pe cerul innoptat,
De tristețea valului de spumă din viată de vise purtat,
De abundența de ape pentru pământ de ploi inecat,
De plânsul de perle de lacrimi a pruncului speriat,
De rămas-bun-ul frunzelor de toamnă grav cântat,
De greul de șoapte de pe pământul de ele sărutat
Te simt printr-o adiere de curcubeu in culori bogat,
Prin cristale de piatra ce se sparg pe fundul mării,
Prin castele de nisip purtate de vânt prin ceață,
Prin picuri de culoare ce se sfarmă la sfarșitul serii,
Prin cântecele norilor ce au pierit in dimineață,
Prin pustiul deșert din gândurile mele împrăștiate
Te găsesc pe tine ca pe liniștea de glasuri din apă
Ca pe tăcerea picurilor de rouă ce tremură îngrijorate
Fiind prea fragile așezate pe pământ prin urme de sapă,
Ca pe cununa de lumină de fulger puternic de noapte,
Ca pe buchetul de veselie inocenta din fructele coapte
Ce cu frică de monotonie, pline de bucurie ele luptă…
Te caut, te simt si te găsesc pe o margine de prăpastie abruptă.