ajunge cu odele închinate iubirii. mai scrieți poezii și despre realitatea vieții de zi cu zi. ajunge cu săruturi sub balcoane și frumuseți pe care cu cuvinte nu le poți pătrunde. mai scrieti și despre agonia cașcavalului în cuptorul cu microunde. ajunge cu zulufii iubitei, blondă sau creață. scrieți și despre gustul acru-amar al cafelei de dimineață.

lăsați la o parte elogii și epopee, scrieți despre soldații care fac pe ei în tranșee. scrieți despre micile bucurii - o bere cu prietenii de la birou, un schimb furiș de priviri în metrou, un cadou; oameni care dimineața, în papuci, își ridică ziare; reviste, batoane, telefoane, semafoare, bad hair day, fursecuri la preț redus, femei diabetice, o piele roasă de urs, antiseptice, un pui de țestoasă ieșit din carapace, tusea asta care nu-ți mai dă pace... mirosul de medicamente de la bunica, un fir de păr găsit în dulceață, șoricelul care stârnește vâltoare în bucătărie, din nou cafeaua de dimineață; o felie de șuncă, altă felie, o feerie de culori la televizor seara, la emisiuni care de care mai originale și totuși, de fapt; cu cuțite la set de doișpe plus unu care disecă cu îndemânare, cu cele mai noi aspiratoare, care promit să atingă colțurile cele mai intangibile, despre concursurile și reclamele abia inteligibile, al căror nesfârșit șir îți închide pleoapele foto-sensibile...

orice, vă spun, am putea zugrăvi, dar să nu ne limităm la unicitatea iubirii de zi cu zi...