Stau intins pe spate pe un limb de mirodenii
Privesc cerul gurii pamantului
din timp in timp adie
aroma de carii vechi
si mirosuri proaspete de vita de vie

voi hrani cu trupul meu pamantul
si el ma va degusta ca pe un fruct tropical
ca pe un miez de sambure copt
cu gust straniu de carne
cu ganduri prea dulci si prea calde

va ragai apoi satul, cu un tunet
si ganduri mele se voi risipi peste tot
ramasite si frimituri fara rost
raspindite dintre molarii prea mari
hrana pentru catei si talhari