lumea e turbată
eu m-aÈ™ fi oprit aici
după ce m-am trezit cu părul ud
stors
și cu ochii roșii de atâta uitare

am uitat că la impresii artistice
nu stau foarte bine
mâna aia pe fața mea
nu aduce decât dimineața

acum baschetul meu roz
așteaptă o chemare, ceva
ca și cum drumul prăfuit
se închide la o margine de trotuar
unde stăm noi
și povestim cum suntem

care tu care eu
care noi
care face cafeaua înseamnă că iubește, nu?
ca să faci primul pas
și eu să nu rămân totuși în urmă

mai mult sau mai puțin
ar fi trebuit să miros necunoașterea
decât că în loc să dau din coadă
mie mi s-a făcut frică

fă tu cafeaua