dedesubtul meu e-același munte
ce-mi îndreaptă-n susul câte-un pic
sunt ferigă tânără și verde
împotriva sa când mă ridic

sunt femeie doar pe jumătate
jumătate umbră și cuvânt
înverzește-mă Tu blânde Doamne
ulm pierzându-și urma pe pământ

fă-mă lemn din care-or face casă
pe al cărui horn voi trece fum
dar dorința mea cea mai ascunsă
e să mă faci prunc desculț pe drum


să culeg în sân cireșe-amare
ori să-i cred de tot pe cei ce spun
că iubirea e întemeierea
ce ridică-n oameni zidul bun

tot rugându-te de câte una
mă cufund în propriul meu prăpăd
și de mult și sincer ce te caut
tot mai trist și tot mai rar Te văd