Am întârziat pe petalele tale, și am simțit un tremur. Poate a fost doar o adiere de vânt, poate a fost doar o părere, cine știe... De pe oglinda lacului, o lebădă își înălțase gâtul și ne privea curioasă. Soarele ne mângâia cu ultimele sale raze. Ne pregăteam să visăm împreună. Eu și ea, eu și tandrețea ei, eu și mireasma ei. Eram copleșit de frumusețe. Poate că deja visez... câtă linște.