E începutul anului școlar
După o vară lungă de vacanță,
E prima dimineață de calvar,
E “crima condamnată de instanță” :

-Scoală Costică ! (mă-sa grijulie)
Este târziu, mai ești încă în pat ?!
Însă Costică nici nu vrea să știe :
-La școală nu mai merg ! m-am săturat !

-Cred că glumești, sau vrei să râzi de mine ,
Þi-am pregătit dejunul, e colea,
Ce ți-a venit (?!) cumva nu-ți este bine ?
Motive nu găsesc că ai avea (!?)

-Da’ nici măcar nu pot să-ți povestesc,
Pe școală sunt mămico sictirit,
Copii nu mă plac, chiar mă urăsc,
Profesorii la fel, nu mă înghit…

-Gândește-te măcar un pic la bani,
Te rog din nou, fă bine și te scoală,
Sper să-nțelegi…ai cinzeșcinci de ani,
Și ca director…tre’ să fii la școală !

Valeriu Cercel