Creierul meu
s-a julit la genunchi
dându-se pe tobogan.

Acum are dâre de sânge
tivite cu praf în urma loviturii.

Știa că-l voi lăsa
fără să intervin;
așa neascultător cum era
avusesem o-nțelegere tacită înainte.

Merita inițiativa unei încercări;
se aștepta fie la confirmarea încrederii acordate,
fie la asumarea unei alte dureri.

Nici vorbă de orgoliu rănit, amărăciune,
resemnare, extaz icaric
sau fanfaronadă.

Doar o zi însorită în parcul pustiu
și urmarea uneia dintre
alternativele oferite acolo.

Oricum, eu voi suporta
pentru amândoi.