Luandu-si capu-intre palme tacut,
ei se privesc,
parca o mie de ani nu s-au vazut,
si leganandu-si gingas, mangaietor,
cu o frumoasa miscare
flacara scumpa a trupului lor,
gura-si ingemaneaza, pentru sarut,
si cheia vietii si-o cauta, ce dintr-un
blestem
s-a pierdut,
si inca mai zabovesc, mai asteapta inca,
se-ndeparteaza, se uita in sus,
cu steaua privirii dilatata si adanca,
spre culmea cea neguroasa,
spre extazul ce vine,
si dorul usor ca o cruce-i apasa,
iar gura si ochii si sufletul
le tremura, line.