Surprinsă între cheaguri de idei,
Zâmbesc credibil spre pocalul plin
Sorb fiecare crâncen de clipă
Și ridurile mi se descrețesc
Vizionez un singur fir de iță spre văzduh
Aburii idealului meu însoțesc trișor ița
Nenumărate păpădii vuiesc în cor a copt
Ce le-aÈ™ sulfa, ce le-aÈ™ sulfa, oh, Doamne,

Lumea din jurul meu ascunde verde
Ascunde multele flori de salcâm
Ce-mi cad în păr, pe frunte…
Pășesc în iarba verde răspândind foșnete de mine
Nimeni nu mă crede când respir
lângă mașinile trosnind a fiere în văzduh
Este doar soare, limba pământească și văzduh
Cheagurile de idei se fac în cojbi pe inima mea
Ridurile inimii mi se adâncesc
Mi se adună
Pe ița cu aburi de sus
Ce se-mpletește printre păpădiile uitate
De vocea vântului.
Căci n-am învătat bine limba pământească
Va trebui să mor