uite un trup foarte fraged
pe care îl lovesc, din greșeală.
"o să-mi ia 3 luni să-mi revin",îmi spune.
"îmi pare rău, n-am vrut",mă scuz eu
și îl luăm pe trup cu noi,cei câțiva,
undeva, oriunde vom merge.
dar în câteva clipe de neatenție
trupul împlinește brusc 17 ani
iar eu am, firește, sentimentul că sunt tatăl lui:
"ai, bă, tu vrei să te-nsori ?"
îl întreb tocmai când el dispăru,
iar eu ajunsei acasă întrebându-mă de ce am ajuns acasă.