I-am pus libertății o fundă
și i-am dat drumul să zboare
învolburată de vânt,
între cer și mare
ca un zmeu din hârtie
vesel colorată,
precară ca un puf de păpădie,
vibrantă ca o pată de culoare,
alergam în picioarele goale
cu ochii în soare,
cu sufletul la gură,
mă-nălțam cu ea, ce beție!
mă-ntrebam de zbor năucă,
visul cât o să mai ție?
Alergam în sus și-n jos
pe o plajă-acum pustie
afundându-mi picioarele până la glezne
în nisipul ud,
într-un ochi de cer
se reflectă o zare
și dâre de lumină curg
ca mosoare
mânuite de zei,

în amurg
vântul se domolește
și moare.