miresele sub uranisc zac dezbrăcate
au fost fecioare 90%
dar s-a găsit cumva cin’ să le
spună
că anul ăsta iarna nu mai vine

în loc de tablouri frigidere înfipte-n perete
ieșiți voi morților din congelator
să intrăm noi specialiștii fierbinți
și când iisus va coborî cu sania
pe frunze putrezite
să aruncăm cocoloașe de poezie în el
strigându-i: minți!

zadarnic murmură cei cu suflete cinstite
ana și caiafa s-au pătruns în urechi
din gură le atârnă limba-cercel
la modă
mușchiul lor va vibra după bunul plac
dar mai ales va crește spre nord

casa lor este inima peșterii
chiar și râmele putrezesc de umezeală
doar milenarele fosile ale urșilor
își pun fruntea pe umăr
și hibernează
ai crede că lumea întreagă e un somn
al nehrăniților

pâraiele sapă făgaș spre alte râuri
va rămâne aici o mare albie seacă
și ce dacă!
și ce dacă!
țipă ciuvica
noi fi-vom și mânca-ne-vom între noi