îmbătat cu esențe de fluturi
adun din cenușile toamnei
castane iluzii perfecte
necomestibil de dragi

n-au miezul de soare al nucii
sub smalțul de ciocolată
un creier alb-amărui de pitic
o sămânță de viață atât

trec oameni pe stradă
privesc cu mirare
nebunul cum strânge castane

(culegător de iluzii
perfecte)

obsedat fascinat
de ideea
că lumea îl crede poet