Hai,
Stai pe coapsele mele...
Nu te mișca!
Vom dispărea amândoi...
Nu-mi da sărutul:
E o convenție între oameni.

Noi avem coapsele!
Să le izbim ca cerbii-n delir
Până se sparg,
Până când așchiile se recompun
Și se mângâie cu palmele noastre și-ale cerului...

Atinge-mi cu obrazul coapsele
Peste care ninsoarea ta a rodit!
Smulge-ți pleoapele
Și trece-le peste pântec!
Ești tu!?

Cu ochii goliți
Să mă vezi doar pe mine!
Să te recunoști!
Nu ca-n oglindă,
Ci așa cum m-ai creat...
Așa cum nu ești.

Sărutul sfărâmă și arde.
Nu e mai mult decât o convenție între oameni
Noi avem coapsele și palmele...
Ochii... pot să dispară și ei.