ce te-ai face dacă palmele mele ți-ar modela chipul
și într-o zi te-aș scăpa cioburi?
m-ai privi cu ochii mici
punându-mi întrebări încuietoare
prin gaura cheii?

capul mi-e dezgolit de gânduri
pleoapele-mi vântură orice mângâiere
după care fruntea încă mai plânge
ca o floare așteptând o rază de soare

ne-am scufunda într-o contopire de val și de sudoare
te-aș îmbrățișa să nu te pierzi în neștire
buzele s-ar preschimba într-o veche fregată
cu pânze de păianjen

ce te-ai face dacă-ar ploua încontinuu
și te-aș îneca într-o mare de lacrimi?
ți-ar crește solzi adăpostind Luna
într-o arcuită splendoare…

simțurile tale ar fi un curcubeu de petale
pe care le-aș culege cu săgeți dintr-un vis
un labirint de aduceri aminte
ce te-ai face dacă nu ți-aș fi zis?