intră doamne
am creionat un tavan în cercuri de smoală iar pe birou am pus poza ta
există orgoliu în a ști
te-ntreb ca de fiecare dată de drumul meu dar taci
poftim servește o cană de vin fiert
e dulce așa cum îți place
în urma timpului tău au apărut neexplicațiile
trăim un timp istoricist psihologic literar sociologic
dar degeaba
dincolo de această umbră se întinde o lume plină de tramvaie
dincolo de acest fum de pipă sufletul meu e o cărămidă plină de mucegai
servește-mă doamne cu viață
nu-mi ajunge

doamne
și când vei trânti ușa după tine
uită casa în care a locuit un geniu