Mă scufund în urmele
pașilor grei
de disperarea
de a merge mai departe…
Mă arunc în tăcerea
cuvintelor
care-și varsă ideea
la rădăcina conștiinței.
Mi-e dor de privirile
care cred…
Mi-e dor de adevărul
din spatele oglinzilor
deformate.
Aș vrea să nu pierd
nici o clipă
din flacăra
care m-a învățat
să ard în mine.
S-o arunc apoi
pod peste gândurile lumii.