S-au risipit zarile ce ne curgeau cu grane ,
pic cu pic am simtit curgerea lor dintre ganduri
si ne priveau urmele strecurate odata undeva ,
departe , ca la lasarea timpului peste carte
cand viforul inimii nu-si mai amintea
originea si se topea la unison cu tresarirea
emotiei despre iubire .
eram odata rupti din stele
si fredonam in versuri ratacind prin ele
si clipa nu ne mai tinea
in locul in care am crescut stanci ,
ii era pesemne teama sa ne umbreasca
zborul rasfirat paradis
dincolo de linia orizontalei verzi .

gandul se desfacu in cete mici si zburda
hoinar peste cuvinte , zidindu-se...