Iarăși ascult cum plouă, și caut
Imaginea ta prin ropot și fulger,
Aproape s-aude un sunet de flaut,
Mă-ntorc din drum să mai cuget.
Dar ploaia mă cheamă,mă cheamă să vin
Afară să-mi ude privirea,
Se rupe și firul de care mă țin,
Nu asta-i menirea.
Și plouă, și plouă în toamna pustie,
Prin anii trecuți la-ntâmplare,
Departe-n pădure o creangă târzie
Dă-n muguri și floare.
Dar vine gerul în zori de zi,
Ascuns prin colțuri uitate,
Și ninge-n sufletul toamnei pustii
Pe florile moarte.