Nu știu decât că am un ceas
În casa părinților mei.

Stătea la masă cu bunicul
Și povestea de război.

După ceva vreme... vorbea de bunic,
Dar mai încet, să îl aud doar eu.

Acum, îmi vorbește mai tare,
Nu înțeleg nimic!

Nu știu decât că un ceas,
Ticăie continuu și țipă,
Îi văd doar culoarea
Ce lăcrimează brățara,
Încremenindu-mă astru de sticlă.