râd într-un râs sau o felină mai mare
dar gheare în inima mea încă nu-s
o coadă atârnă din cer pânditoare
mâncându-ne puii cu dinți de apus

noi zei nu avem suntem iată orfanii
înfiați de părinții altor copii
de lenea vânării ne-am mâncat veteranii
vom muri într-un ou ticluind poezii

stăpânul e mort și cușca e arsă
dresura ne ține de foame și somn
iar haita debilă pe sine se latră
din bale născând pe falsul lor domn

de jur împrejur gratii groase de vorbe
limbi de hârleț trudind la o groapă
ce sunt nu contează ce sper e măsura
sângelui îndoit în cârciumi cu apă