În casa nostră ca-n toate cele creștine
spre răsărit, la loc de cinste și-nchinăciune
erai TU, DOAMNE, în toate ipostazele
căutate, găsite și achiziționate-n icoanele
împodobite cu ștergarele lucrate de mână;
întodeauna lucrate de mână.
În ele, erau brodate rugăciunile noastre
de sănătate, de ploaie și mai ales
de pază împotriva ispitelor...
Iar atunci când grija de multe
punea stăpânire pe minte,
fugar și nedrept îndrăzneam, DOAMNE
să ne-agățăm disperat de CRUCEA-ÞI
pe care tot noi, oamenii, TE răstignisem.

Te căutam atunci ca și mai târziu,
printr-un nesfârșit șir de întrebări vinovate;
Ai mei și nici alții, nu aveau răspuns
Prea multelor întrebări vinovate...
TE-am căutat în cărți și în oameni.
TE-am căutat în biserici și-n mănăstiri
Și, deși TE priveam, rămâneai doar
o icoană spre care, fugar, îmi rosteam
rugăciunile de tot felul și... atât.
Iartă-mă DOAMNE, că mi-ai dat ochii.
ochi ce se-ascundeau de LUMINÃ...
Și, MI-ai dat auzul, spre ascultare...
Dar, eu mă rătăcisem pe marea
păgânului Ulise fără să mă leg de catarg.