Coborata din noapte, cu fruntea vopsita
in soapte, cu pletele moi si crescute
din ape, astepti cuvantul sa te dezbrace...
Din ochi trimiti aschiile clipelor,
atragandu-ma si crispandu-ma ,
privesc uimit, mestecandu-mi uimirea
ai sanii uniti cu privirea
calzi si mai vii ca osia timpului...

Strivim noaptea intre trupurile noastre
dezghiocam aripi de spaima in varful buzelor
crescandu-ne zorii din crestet spre pleoape
Esti frumoasa ca lacrima vantului
astepti izbavirea gandului...

La sfarsit ne-aprindem tigari rezemate de tample.