Schingiuită se așterne
Înaintea ta privirea-mi…
Vorbele îmi sunt mai grele
Decât dulcele-ți alean.

Chipul tău e ca o șoaptă
Unduios ce se alintă
Când privirea ta străbate
Lumea închisă în oglindă.

Esti un înger greu ce cade
Prin perdea de stele moarte
Și sărută mâna Crucii
Ce în calea-mi se abate.

Ești frumos precum credința
Ce pierdut s-a în natură
Și-i culcată în pământul
Ce ne-a fost odată mumă.

Poate vei ierta vreodată
Vorbele ce te alintă
Când o rugăciune tandră
Vei citi în moartea-mi sfântă.