începe
umbra ușilor mari
boltele leagă încrengături de brațe aburite
de lumină
degetele pun transparența
orbilor
în fiecare ochi de geam

undeva prin labirintul ăsta
s-ar putea întâmpla viața
într-o rugă troienită sub
stridența pescărușilor
într-un spasm
victorios pe corpurile
blestemate de ape
într-un răcnet la colțul lumii
împietrite

țintuite de țărm statuile-și respiră
povestea
trepte de fier împing frigul
orașul căscat în întuneric
începe litania cu pagina
goală


copil și bărbat
se apleacă ating urmele
merg
din ce în ce mai departe
la fel ca acele femei pe-un câmp de bătălie
ce-și caută fețe cunoscute printre mormane de cadavre

goi
ei
vor doar ce nu pot avea
între stânci și mare orașul așteaptă
un azi ciudat