Fericire amara

Atata fericire si'atata suferinta
Prinse intr-o cununa , purtate coronita.
E multa disperare si tot atat speranta
Ne agatam intr-una d’un fir de par , de-o ata .

Traim in intuneric si doar visam lumina …
Sau poate ca e invers ; o’ntunecam intruna ?!?!
Umplut fiind paharul , orbiti de gelozie
Ne saturam de toate , fugim in alta lume :

O lume destramata , lipsita de dorinta ,
Ambitie prosteasca , minciuna , neputinta.
Ascundem adevarul crezand ca e mai bine
Lasam ca razbunarea sa ne curga prin vene

Si nici nu recunoastem , amplificam durerea
Punem sare pe rana si trecem cu vederea.
O sa gasim iertare , de fapt ni se ofera
Caci dragostea e mare , indura si tot spera

La o iubire pura , caldura , pasiune ,
Incredere deplina , nici pic de tensiune .
Si totusi toate’acestea ne sunt atat de’aproape
Dar noi nu le simtim si mergem mai departe .

Trecem pe langa ele , nu le bagam in seama
Tindem sa le atingem cand le avem in palma!
Acrim tot ce e dulce , patam tot ce-i curat
Mai mult decat patetic , totul intentionat !

O singura’ntrebare : cum este cu putinta
Atata fericire si’ atata suferinta ???